Despartirea de Steinhardt - despre protestanti si indulgente

De aceea mi se si pare nu numai fățarnică, dar si profund stupida indignarea protestanților fata de indulgente: n-au înțeles nimic, n-au înțeles lucruri elementare - si au recurs la cea mai nerușinata demagogie.

(...) Se vede ca trebuie sa fii catolic ca sa înțelegi asta, bieții protestanți cu pudicitatea lor oarba si natanga orbecăiau in sec. al XVI-lea in prejudecăți si de atunci tot in ipocrizie si in neînțelegere dibuie.

Am dat mai de mult timp de citatele de mai sus din corespondenta lui Steinhardt ( Polirom, 2021, vol. 1 p. 830) scrise in 10 octombrie  1972 către amicul sau Toma Pavel. M-am reținut mult timp de la a le critica, dar, cu toata bunăvoința si recunoștință pentru ce a însemnat si înseamnă monahul de la Rohia pentru drumul meu spiritual, nu pot sa nu constat ... despărțirea de Steinhardt . In ce a scris in acea scrisoare nu doar ca "ataca" mediul in care m-am format , dar mi se pare profund nedrept si total greșit in modul cum se raportează la indulgentele catolicilor si la criticii lor, protestanții. Însăși Reforma protestanta s-a aprins din revolta lui Luther fata de monetizarea "credinței", fata de abuzurile abominabile ale mercantilismului papal, care pentru a-si finanța luxul si nazurile efectiv jefuiau creștinii catolici speriindu-i cu chinurile iadului si promițând micșorarea timpului din purgatoriu sau iertarea păcatelor contra ...banilor - ochiul dracului.

Oricât am încercat sa-i găsesc circumstanțe atenuante părintelui Nicolae, ca de fapt voia sa se arata super-recunoscător pentru "propunerea de a-mi veni bănește in ajutor"; oricât ar fi încercat sa facă apologia întrajutorării financiare a celor aflați in nevoie - "(...) banii sunt lucrul cel mai greu de dat, pentru ca a da bani este - in afara varsarii propriului sânge - jertfa suprema. Pentru ca banii sunt prețul sângelui." ( aceasta este fraza la care se refera cand scrie ca "Se vede ca trebuie sa fii catolic ca sa înțelegi asta") ; oricât de exaltat devenea si nu făcea deloc economie de cuvinte mari si laude ( unii ar zice exagerate ) cand era ajutat - totuși limbajul si încărcătura teologica a celor doua paragrafe mai sus citate nu pot fi absolvite de păcatul unei judecati total strâmbe si scandalos  de nedrepte.

A afirma ca indignarea protestanților vis-a-vis de indulgente este "nu numai fățarnică dar si profund stupida" si ca Luther si restul pe drept indignaților de scandalul stoarcerii de profit din iertarea pentru bani,  "n-au înțeles nimic, n-au înțeles lucruri elementare - si au recurs la cea mai nerușinata demagogie" este dincolo de orice limita a rezonabilității si corectitudinii in raportarea la niște evidente abuzuri.

A mai si lua partea catolicilor pe care implicit ii lauzi pentru înțelegerea lor (versus neînțelegerea protestanților, una a "lucrurilor elementare" !) incriminându-i pe "bieții" protestanți ca vinovați de "pudicitatea lor oarba si natanga" cu care "orbecăiau in prejudecăți" in sec. al XVI-lea si de atunci tot in ipocrizie si in neînțelegere dibuie - este o dovada irefutabila de părtinire nedreapta si mistificare grosolana a adevărului .

Nu știu ce a putut fi in capul celui care a simțit prima data atracția irezistibila a lui Răstignitului in medii protestante la primele ieșiri din tara cand a scris cele de mai sus. Sau poate ca romanismul , ortodoxismul si ecumenismul îmbrățișate "furibund" si pasional au distorsionat ceva din discernământul călugăritului scriitor de la Rohia ?