Texte biblice deturnate : "constrange/sileste-i sa intre"

Istoria crestinismului ofera suficient de multe exemple de deturnare a textelor sacre in interese deloc sfinte. Un exemplu celebru este un verset din pilda celor poftiti la cina ( Luca 14:16-24 ) si anume versetul 23 : 

Și stăpânul i-a răspuns robului: «Ieși la drumuri și la garduri și constrânge-i să intre, ca să mi se umple casa. ** [NTSBR]

Și domnul a zis către rob: Ieși la drumuri și la garduri și silește-i să intre, ca să-mi fie plină casa. ** (VDCL 1931)

Dupa cum se poate vedea, este vorba de un raspuns la nevoia stapanului de a nu se trezi cu mesele fara meseni, dupa refuzul celor invitati de a onora cu prezenta. 

Acest text aparent atat de inofensiv si pasnic a fost transformat, culmea !, in textul pe baza caruia s-au justificat infiintarea si functionarea Inchizitiei catolice cu toate atrocitatile stiute si nestiute care au fost implicate. 

Se pare ca fericitul/sfantul Augustin a folosit textul pentru convertirea fortata - o politizare a textului biblic :

Augustine may have been the first Christian to advocate the use of violence to enforce Christian beliefs. Though originally reluctant to use violence, Augustine came across Jesus’s banquet parable, which he found useful for dealing with the theologically aberrant Donatists. A rich man prepares a feast. His invitees don’t come. So he tells his servants to “compel people to come in” (Luke 14:23). Augustine used this verse to justify the use of coercion to bring the Donatists back to the fold. Augustine’s appeal to the civil authorities was heeded, resulting in the outlawing and persecution of the Donatists. Augustine remarked:

The Church persecutes by loving; they [the Donatists] persecute by raging. The Church persecutes in order to correct; they persecute in order to destroy. The Church persecutes in order to call back from error; they persecute in order to cast down into error. The Church, finally, persecutes and lays hold of enemies until they collapse in their vanity so that they may grow in the truth. They return evil for good because we have at heart their eternal well-being, while they try to take from us even our temporal well-being.[1]

[1] Augustine Hippo Saint, Bishop of, S. Aureli Augustini Hipponiensis Episcopi Epistulae : Pars III. Ep. CXXIV-CLXXXIV A (Austria: F. Tempsky, 1904), 23.24-26.

Asadar : 

Notoriously harsh in its procedures, the Inquisition was defended during the Middle Ages by appeal to biblical practices and to the church father Saint Augustine, who had interpreted Luke 14:23 as endorsing the use of force against heretics.

Biblia de la Bucuresti (1688) in versiunea comentata "Monumenta linguae Dacoromanorum (2004+  - 24 volume)" noteaza : 

Interpretarea în acest al doilea sens [o încercare de a-i aduce cu forţa.} i-a permis lui Augustin al Hipponei (în Africa de Nord), la sfîrşitul secolului al IV-lea  şi  începutul  secolului  al  V-lea,  să  susţină,  în  anumite condiţii, convertirea cu forţa (fapt care a condus, în Evul mediu,  la  naşterea  şi  acceptarea  practicilor  inchizitoriale); pentru detalii, v. Peter Brown, „St. Augustine’s atitude to religious  coercion”,  în  Journal  of  Roman  Studies  54  (1964), 107-116.  

Si uite-asa se adevereste zisa profetului despre omul ultra-religios care ajunge sa instrumentalizeze textul sacru pentru agenda , adesea deloc sfanta , care-l "mana-n lupta". 

Ce bine știi să-ți întocmești căile când este vorba să cauți ce iubești! Chiar și la nelegiuire te deprinzi. - Ieremia 2:33 ( VDC )

Cam de asta e in stare omul "chitit" / croit sa-si rezolve o problema care cauta "argument biblic" pentru a-si linisti constiinta cand in tentativa de atingere a scopului obligatoriu maret care-l anima ,ajunge sa-si scuze mijloacele nemernice si dracesti la care apeleaza - "acoperit" de "sta scris".

Daca pana si unul de talia fericitului/sfantului Augustin a cazut in capcana asta  ( si nu e doar cazul catolicilor - a se vedea Calvin si "inchizitia" lui, si nici ortodocsii nu-s mai breji... ) , cu atat mai mult alte suflete mult mai putin nobile ci de-a dreptul bicisnice ar trebui sa fie extrem de atente in zelul lor adesea de-a dreptul prostesc. 

Daca de o asemenea vorba total inocenta dintr-o pilda/parabola a Fiului lui Dumnezeu s-au putut agata unele minti bolnave pentru a schingiui si tortura alte fiinte umane "eretice" pentru a le "salva/mantui" , sa nu ne mai mire nimic din ce e in stare specia umana, mai ales "subspecia homo religiosus" , cand este obsedata de idealuri pentru care nici o jertfa sau chin nu este un pret prea mare de platit. Istoria ultimului veac ne arata din plin de ce au fost in stare oamenii pentru crearea "omului nou" ( gulaguri, crime in masa, exterminari ) sau pentru "suprematiei rasei pure" ( holocaust, crime in masa, experimente pe fiinte umane etc) . Si cum istoria are prostul obicei de a nu se lasa invatata, ce garantii exista pentru viitor ca alte "idealuri marete" nu vor naste atrocitati pe masura dezvoltarii si rafinarii "artei" de a sili oponentii sa se supuna ori sa piara in chinuri cumplite ?