Viata (si de credinta) ca peregrinaj - o calatorie provocatoare

” Incep sa-mi dau seama ca numai caracterul importa. Convingerea politica, parerile filosofice, originea sociala, credinta religioasa nu sunt decât accidente : doar caracterul ramâne dupa filtrarile produse de anii de puscarie  – ori de viata -  dupa ale uzurii si oboselii : schelet, cod, model electric.” - Nicolae Steinhardt , Jurnalul fericirii

Asa sintetiza un om profund si intelept, dupa ani de incercari dure ale vietii , cam la ce se reduce esentialul : caracterul - dincolo de "accidentele" viziunilor politice, religioase sau ale conditiei sociale. Si e justa observatia ca pana si religia individului adesea este un "accident" al "sortii" - te-ai nascut intr-o tara  sau familie crestina, ai destule sanse sa fii crestin. Te-ai nascut intr-o tara musulmana - nu prea ai multe sanse sa fii altceva decat musulman, pana la o vreme cel putin. Si cam tot asa si cu hinduismul , budismul etc  Provii din parinti cu viziuni socialiste ? Probabil, cel putin pentru o vreme le vei impartisi vrei nu vrei vederile. Taica-tu era rapidist ? Nu te mira ca si tu tii cu Rapid macar pana vine adolescenta cu rebeliunea ei...

Plecam in viata cu un set de credinte si valori care cel mai adesea este mostenit din familie sau coincide cu al mediului social din care provenim. Apoi viata cu provocarile ei ne poarta pe cai adesea nebanuite si felul nostru de a vedea lumea si viata se ajusteaza sau chiar schimba radical in urma impactului cu diverse "intersectari" care nu prea au cum ne lasa neschimbati, si bine fac. In functie de aderenta la familiar si cutezanta de a ne verifica presupozitiile si de a accepta inconfortul constatarii ca lucrurile nu stau asa cum ne-a placut sa credem sau am crezut , viata ne devine o aventura - in sensul cel mai bun al cuvantului , o aventura/calatorie initiatica adica formativa. 

Cand ai curaj de a iti asuma iesirea din confortul satului/"shire-ului" tau , dintr-un "hobbit" obisnuit/ordinar te transformi intr-un "hobbit" pe drumul spre extraordinar. Nu va fi usor, fara doar si poate, vei ajunge sa infrunti dragoni, sa te confrunti cu nemernici vicleni, sa te lupti cu brute nemiloase, va durea, va curge sange, nimeni nu iti garanteaza ca nu vei muri stupid sau ca nu te vei umple de rusine. Dar macar ai avut curajul sa infrunti viata dincolo de confortul care te moleseste si limiteaza. Si acel curaj asumat contine in sine o rasplata. Vei fi tu si nu vei mai tu acelasi, dupa ceva vreme. Ceea ce conteaza este cine vei deveni. Acelasi intelept crestin jucaus cita un "adversar" spunand un adevar mare : 

„Prea puţină importanţă are ce au făcut cu noi, importanţă are numai ce am făcut noi din ceea ce au făcut ei cu noi“ - Sartre – citat in „Jurnalul fericirii” de Nicolae Steinhardt

Incotro te indrepti, cat de onest esti cu tine insuti, cum te raportezi cinstit/corect sau nu la Dumnezeu si la realitatea inconjuratoare , cat de demn ramai neacceptand sa te minti singur sau sa traiesti in minciuna confortabila a majoritatii , sau in minciunile puterii politice sau religioase - toate astea si destule altele , in definitiv te pregatesc pentru cel care vei deveni pentru a trece in vesnicie. Si cum ti-ai asternut , asa vei "dormi".