Sufletul uman, adventistii si cuvintele lui Dumnezeu

Comentand textele Facerii/Genezei  despre crearea omului , adventistii afirma clar - citez din "Crezul" lor: - declaratia oficiala de credinta - " Adventiştii de ziua a şaptea cred ... : o expunere biblică a celor 28 de puncte fundamentale de doctrină ", editia romana  din 2009  (capitolul 7 "Natura omului" ) :

 Ecuatia  Scripturii  este  clară:  tărâna  pământului  (elementele pământului) + suflarea de viată = o fiintă vie, sau un suflet viu.  Din această unire a elementelor pământului cu suflarea de viată a rezultat o fiintă vie, sau un suflet viu. 

[...] Este important de retinut faptul că Biblia spune că omul a devenit - "s-a făcut" - un suflet viu.  Nimic din raportul creatiei nu arată că omul a primit un suflet - un fel  de entitate separată care, la creatie, a fost adăugată corpului omenesc.  

[...] Aşa cum am mentionat deja, în Vechiul  Testament  cuvântul  "suflet  este  o  traducere  a  ebraicului nephesh.  În  Geneza 2, termenul  desemnează omul  ca fiintă  vie după ce suflarea de viată a intrat în corpul său fizic,  format din elementele pământului. ,Tot la fel,  un suflet n6u vine  la existentă ori de câte ori  se naşte un copiL  fiecare  'suflet'  fiind  o  nouă unitate a vietii, în mod unic diferită şi separată de alte unităti similare. 

[...] Dovezile  biblice  arată faptul  că,  uneori,  nephesh  şi  psuche  se referă la întreaga persoană, iar alteori, la un anume aspect particular al omului, cum ar fi sentimente, emotii şi pofte. Totuşi această folosire  a termenului nu arată nicidecum că omul este făcut din două părti  distinct separate. Trupul şi sufletul există laolaltă; împreună, ele formează o unitate indivizibilă. Sufletul nu are o existentă conştientă separat  de  corp.  Nu  există  niciun  text  care  să  arate  că sufletul supravietuieşte corpului, ca o entitate conştientă.  

Concluzia evidenta este ca trupul material + suflarea de viata divina  = fiinta vie = sufletul uman . 

Argumentatia pare "beton" si asa am crezut si eu de cand ma stiu. Pana cand am gasit cateva texte in Biblie care ... spun asa : 

Și nu vă temeți de cei ce ucid trupul dar sufletul nu-l pot ucide: ci temeți-vă mai degrabă de acela care poate să piardă și sufletul și trupul în gheenă.  - Matei 10:28 VDCL

Și vă spun vouă, prietenii mei: Nu vă temeți de cei ce omoară trupul și după acestea nu mai au ce să mai facă. Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: temeți-vă de acela care, după ce a omorât, are putere să arunce în gheenă. Da, vă spun, de acesta temeți-vă. - Luca 12:4-5 VDCL

Ce este remarcabil de observat aici :

1. cuvintele apartin lui Dumnezeu Insusi , Fiul intrupat fiind Cel ce le rosteste

2. indemnul divin face o separatie/dihotomie clară intre trup si suflet : trupul poate fi ucis de unii, dar ei nu pot ucide si sufletul ; în schimb Altcineva poate să le piardă pe ambele, atât sufletul cat și trupul . 

3. sufletul nu e de ne-ucis - poate fi ucis ! de Dumnezeu - , dar sufletul nu este nici sinonim vieții , fiintei vii!  Dacă erau sinonime nu avea sens să se vorbeasca despre uciderea DOAR a trupului . Cum ar fi mai fi fost viața fără trup daca viața/fiinta vie ar însemna suflet?

Cum se poate vedea deja, ceva "scartaie", nu tine, in interpretarea azs. Luca 12:4 este "sarit" si nu beneficiaza de nici un comentariu in Comentariul adventist oficial la Biblie... dar comentariul la versetul din Matei 10:28 ,  recunoaste : 

“ Cei care ucid trupul sunt, natural, persecutorii menţionaţi în versetele 18-25,36. numai Dumnezeu poate ucide sufletul. Cu privire la persecuţie, vezi la capitolul 5,10-12. “

Pai daca persecutorii pot ucide doar trupul - deci omul, fiinta vie ! - dar  nu pot ucide si sufletul - doar  Dumnezeu putand sa elimine sufletul  -  inseamna ca  fiinta vie nu este tot una cu sufletul ! Fiinta vie este ucisa cand trupul este ucis de persecutori, dar sufletul credinciosului nu poate fi ucis de persecutori, deci scapa uciderii fiintei umane prin distrugerea corpului. Deci sufletul este dincolo si mai mult decat "fiinta vie" ucisa odata cu trupul ! Ecuatia (azs) pretinsa a Scripturii , conform cuvintelor Domnului , nu mai functioneaza :

sufletul/ fiinta vie = tarana pamantului  + suflare de viata 

 fiinta ucisa = trupul ucis dar sufletul ne-ucis

Privind si spre Luca 12:4 observam ca uciderea trupului înseamnă moarte, pierderea vieții, deci și a sufletului, daca iei de bun ce zic adventistii. Dar în Matei 10:28 tocmai asta se subliniază : de temut nu sunt ucigașii care te asasineaza - ucid trupul - ci Cel care poate elimina/distruge și sufletul - singurul in stare de asta! De unde apare clar ca sufletul înseamnă mai mult decât viața curmata prin uciderea trupului, si ca sufletul nu este ucis de persecutori pentru ca doar Dumnezeu il poate lua !

Este "remarcabila" nota din Andrews Study Bible prin tentativa hilara care vrea sa deturneze cuvintele Domnului de la intelesul lor clar ( dar incomod , se vede ), caci "stiu" adventistii "mai bine" ce voia sa spuna si avea in gand Dumnezeu ( n-ar fi singura data , de altfel ... ) :

10:28 soul. Jesus is not making or supporting the Greek dichotomy between soul and body as separate entities. Jewish teaching did not think of persons as having souls separate from the body as Greek philosophy taught. Thus, here Jesus is using the term "soul” to mean “eternal life": Do not fear those who can take you from this present life (bodv), but fear Him who can also take away eternal Life (soul).

Carevasazica adventstii stiu "de fapt" mai bine decat apostolul Matei si restul crestinatatii ce voia sa spuna Dumnezeu cand spunea suflet : de fapt nu "suflet" , ci "viata vesnica" trebuie inteles in loc de suflet... Aferim ! Bine ca ne "luminara" ... Tot asa incercau sa-si scoata profeta de la ananghie si cand "de fapt" "tarina" din parabola Dumnezeu o explica ca inseamna "lumea" dar adventistii stiu mai bine :

49:4 “Ţarina” a spus Domnul Hristos, “este lumea”. Dar noi trebuie să înţelegem aceasta ca simbolizând Biserica lui Hristos din lume. Parabolele Domnului Hristos, Pagina 49

Tot “remarcabilă” și hilară este și contradicția dintre nota din Comentariul biblic AZS - in care se recunoaște negru pe alb  - vedeți mai sus - ca “numai Dumnezeu poate ucide sufletul.“ , sufletul da! , pentru ca nota din Andrews Study Bible sa o sucească : “here Jesus is using the term "soul” to mean “eternal life" ?!????? 

Ce sens are sa contrapui uciderea trupului uciderii “vieții eterne” ?? Cat de aberant poate fi să schimbi cuvintele clare ale Domnului despre putință uciderii trupului de către persecutori și neputința atingerii sufletului credinciosului în “ nu va temeți de cei care vă deposedează de ‘viața prezentă’ ci temeți-vă de cel care va poate lua ‘viața eternă’ ???! Cât de disperat să fii să denaturezi în așa hal un atât de clar mesaj , evident și coerent? Cred ca doar la martorii lui Iehova mai poți admira asemenea “acrobații” eisegetice grotești .

Ca si in cazul sabatului se poate vedea cum adventistii exagereaza si in problematica antropologiei biblice pana acolo ca schimba intelesul cuvintelor lui Dumnezeu pentru a le face sa se potriveasca cu patul lui Procust al pozitiilor lor . Asa cum este adevarat ca sabatul este ziua sfanta , sfintita de Insusi Dumnezeu  inca de la inceputul lumii ( Facerea/Geneza 2:2-3, Exod 20:8-11 ) si care trebuie respectata de fiinta umana spre fericirea ei, dar nu este nici o/un "pecete/sigiliu" pentru crestini (vs. "semnul fiarei" = duminica), tot asa adventistii observa corect , impreuna cu Domnul , ca sufletul nu este nemuritor dar exagereaza cand pretind ca sufletul este echivalentul fiintei vii si ar disparea la moartea fiintei umane. Adventistii vin aici in flagrant si frontal conflict cu cuvintele Domnului raportate in Evanghelii in ce-i priveste pe martiri : martirii au putut fi executati cu pietre ( Stefan - Fapte 7:59) , decapitati (Iacov -  Fapte 12:2 ), taiati in doua cu fierastraul ( Evrei 11:37). Martirii au putut fi ucisi, trupurile lor decapitate, fierastruite sau strivite de pietre dar sufletele lor erau dincolo de putinta de atingere a persecutorilor lor. Sufletele lor sunt sigure sub protectia Dumnezeului celui viu din a carui "mana" nimeni nu le poate smulge ( Ioan 10:28,29). Ce se intampla la moarte cu sufletele este alta "problema", dar pentru a preveni cultul sfintilor sau spiritismul nu poti stalci cuvintele Domnului sa spuna altceva decat spun (aceeasi greseala o fac adventistii cu interzicerea alcoolului in loc de infierarea betiei ). Sufletul credinciosului, al carui trup a fost ucis, cel mai probabil "doarme" pana la inviere , inconstient, asa cum spunea Dumnezeu despre Lazar (Ioan 11:11-14 ) si asa cum si etimologia cuvantului cimitir ne spune : "locul unde se doarme/dormitor" - https://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.04.0057:entry=koimhth/rion .

PS : Foarte interesant este ca o exprimare aproape identica exista in cartea deuterocanonica/apocrifa 4 Maccabei 13:I4-15 - citat aici din Septuaginta Polirom vol 3 , 2005:

Sa nu ne temem de cel care pare doar ca ne omoara. 

Caci mare este batalia sufletului si [mare] primejdia chinului vesnic pentru cei care incalca porunca lui Dumnezeu. 

PPS: si iarasi teribil de interesant e ca in lucrarea lor  de referinta Le Roy Edwin Froom - Conditionalist Faith of our Fathers -Vols 1+2 - 1965/6  textele de mai sus nu sunt analizate !