Ganduri despre AI , ravasire si intelepti

Problema epocii AI nu mai este accesul la informație ci excesul ei, inundarea cu informație brută dincolo de posibilitatea realistă a procesării ei. Provocarea devine astfel selectarea și procesarea corectă a informațiilor relevante , versus manipularea / distorsionarea informației pentru inducerea unui anumit narativ modelator de comportament. Algoritmii care selectează cum au fost “dresați” , precum si abundența sufocantă ajung obstacole în orientarea prin “labirintul” care ne înghite.

Să exemplific doar cu un domeniu familiar : accesul instant la sute de traduceri biblice, de la antice la ultimul răcnet , puzderia de comentarii de la patristice, medievale, moderne la contemporane. Nu-ți ajunge o viață aprofundarea unei singure minuscule picături din oceanul aparent nesfârșit. Și aici intervine AI-ul care îți promite sintetizarea imenselor resurse disponibile. Este onesta insa sinteza produsa? Pe baza caror valori se ajunge la produsul final, adesea indirect presupus "infailibil"? Tie , deja depășit, soluția AI ți se pare singura salvatoare de la “înec”.

Renunți copleșit la propriul efort investigator-sintetizator și te lași pe mana roboților ca să-ți facă treaba… Deja te dez-obisnuiesti sa procesezi , și ajungi un consumator a ce îți servește AI-ul. Ai pierdut până și firimitura de control, inițiativa și speranța de ieșire la un liman oricât de provizoriu sau subiectiv; (te) abandonezi , capitulezi, te predai , depășit, copleșit, năucit.

Soluția sau măcar o luminiță la capătul tunelului ? 

În primul rând realizarea colosalei provocări aduse de accesul aproape instant la imense baze de date pentru care nu există nici timpul nici resurse realiste măcar de zgâriere la suprafață a unei minuscule arii. 

Ecclesiastul 12:12 : "Și pe lângă asta, fiul meu, fii înștiințat: facerea multor cărți n-are sfârșit și prea multă citire este obosire a trupului." - cartea aici poate fi un substitut pentru cunoastere. 

În al doilea rând constientizarea subiectivității și limitelor individuale coroborate cu o încredere ne-totală și totuși rezonabilă în instanțe de autoritate până acum de bună credință și competența - valorile autentice sunt perene si ce s-a dovedit valid si pretios de-a lungul vremii ramane asa in ciuda modelor si mofturilor contemporaneitatii - un Platon, Shakespeare, J. S. Bach , Dostoievski raman repere in orice veac. 

În al treilea rând încrederea în providența divină căutată și onorată, credința fermă ca Duhul lui Dumnezeu ne poate orienta și trece cu bine în și prin hățișurile aparent nesfârșite :

Ioan 16:13 : Iar când va veni el, Duhul adevărului, vă va arăta calea spre tot adevărul: căci nu va vorbi de la sine însuși, ci va vorbi tot ce aude și vă va vesti cele viitoare. 

Dumnezeu nu ne abandoneaza si nu-si retrage calauzirea de la ai Sai  indiferent de nascocirile ingenioase si uneori naucitoare ale mintilor oamenilor.

Romani 8:11: Dacă dar Duhul celui ce a sculat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, cel ce a sculat pe Hristos Isus dintre cei morți va face vii și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului său care locuiește în voi.

In ciuda promisiunilor de nemurire ale transumanismului si AI-ului , moartea ne aduce aminte ce suntem , de ce am ajuns unde suntem si ce viitor putem avea si cum. Suntem muritori cazuti in necaz indiferent ce masinarii vom nascoci si ce vise ne vor nascoci masinariile inventate de noi.

Și nu în ultimul rând , retragerea voluntară și conștientă din imersarea în vâltoarea care riscă să ne înghită cand ne ducem de buna voie în ochiul vârtejului. Inteleptii ne invata spre binele nostru :

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

Mihai Eminescu, Glossa ( fragmente)

Eccl 1:8,16-18 

Toate lucrurile sunt pline de frământare, așa cum nimeni nu poate spune. Ochiul nu se satură văzând, nici urechea nu se mulțumește auzind.

Am vorbit cu inima mea, zicând: „Iată, am ajuns mare și am dobândit înțelepciune mai mult decât toți cei care au fost înainte de mine peste Ierusalim și inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoștință“.

Și mi-am pus inima la cunoașterea înțelepciunii și la cunoașterea nebuniei și a prostiei; am aflat că aceasta de asemenea este goană după vânt.

Pentru că în multă înțelepciune este mult necaz; și cel care înmulțește cunoștința înmulțește durerea.

Imparatul Solomon , inteleptul

Nu fac aici apologia defetismului sau ignorantei. Dimpotriva, a discernamantului intelept care nu se lasa ravasit de furtuna din jur.