Incomodul "Adevarul si numai adevarul" si literalismul selectiv

"Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi." Ioan 8:32

Dupa ani de studiu, imi este imposibil sa nu observ cum diversele confesiuni crestine se raporteaza la Adevar - si anume selectiv: fiecare ramane cu bucatica sa de adevar, selectata pe gustul propriu  in timp ce ignora Adevarul complet fix acolo unde le devine incomod si nu se incadreaza in propriile limite. Astfel adevarul scapa monopolizarii de catre o confesiune sau alta , indiferent si zeflemind pretentiile unora si altora. 

Pentru a ma face mai bine inteles voi exemplifica luand doar cateva cazuri, dintre cele mai elocvente si neechivoce.

1. adevarul cu privire la Scriptura - si anume ca Septuaginta ( traducerea greaca a Scripturilor evreiesti - prescurtata "LXX") a fost pentru primele trei veacuri ale Bisericii Crestine - Vechiul Testament, Biblia din care atat Mantuitorul cat si apostolii si urmasii lor au citat preponderent. Este un fapt incontestabil pentru oricine este onest cu Scriptura si verifica citarile in Noul Testament ale Vechiului. 

Cel care a produs nefericita mutatie de la LXX spre textul ebraic a fost Ieronim pe la anii 400 d Hr. care, sucindu-se , a tradus VT din ebraica in ceea ce avea sa devina Vulgata latina , text care se va impune ulterior in  intreg crestinismul occidental. Reforma protestanta a continuat pe acelasi fagas, sucit, considerand VT ebraic textul de referinta pentru VT in detrimentul LXX si al credintei si practicii Bisericii crestine din primele 3 veacuri de existenta.

Principala ramura a Bisericii care a pastrat ,spre cinstea ei , LXX drept text de referinta al VT a fost Ortodoxia Rasariteana nu doar de limba greaca - LXX fiind textul de referinta pentru traducerile in limbile popoarelor crestinate si nesubordonate Romei.

2. adevarul cu privire la prezenta reala a trupului si sangelui Domnului la Euharistie/Cina Domnului - in primul mileniu crestin practic toti crestinii de toate traditiile si orientarile credeau ca painea este trupul Domnului iar vinul sangele Sau . Contestarea acestei credinte a fost "prevestita" de "rebelul" englez John Wycliffe si s-a materializat viguros mai ales prin reformatorul protestant Ulrich Zwingli care , sucindu-se, practic a produs mutatia spre interpretarea memorialista , in violent conflict cu Martin Luther care a aparat feroce prezenta reala. Dar pentru un mileniu crestinii au crezut ca painea euharistica este trupul Domnului iar vinul sangele Sau . Nimic de contestat aici.

Astazi credinta milenara a Bisericii unite a fost aproape abandonata in protestantism gratie si lui Calvin  si baptistilor, mai fiind pastrata doar de luteranii confesionali ( gen LCMS) . Protestantismul astazi este preponderent "zwingliano-baptisto-calvinist" in ce priveste prezenta reala, o conceptie practic stranie si extra-crestina in primul mileniu crestin ( cel putin). 

3. adevarul cu privire la sabatul zilei a saptea - atat Domnul cat si apostolii Sai erau evrei, deci sabatarieni autentici si incontestabili , iar biserica crestina a primelor veacuri nu a respins sabatul zilei a saptea decat treptat, pe masura intetirii conflictului cu "biserica-mama", iudaismul rabinic , devenit o "soacra" acra, de care separarea "trebuia" sa imbrace si schimbarea zilei de inchinare. Liderii crestini , sucindu-se, au adoptat mutarea zilei de inchinare treptat , spre duminica, intr-o distantare dureroasa nu doar de ziua de inchinare a "iudeilor, ucigasii Domnului nostru" ci si de vesnic valabila porunca si randuiala a lui Dumnezeu Insusi ( Gen 2:2-3, Exod 20:8-11) . S-au cautat si gasit ratiuni si pricini de divort de "sabatul evreiesc" in contra poruncii explicite a Dumnezeului creator si a asumarii sabatului de catre Fiul Intrupat ca fiind "al Sau" ( Marcu 2:28) . Invocarea invierii duminica a fost alibiul care a convins Biserica din ce in ce mai ostila "soacrei" rabinice de necesitatea abandonarii unei "chestii" dragi "soacrei" , uitand ca acea "chestie" era de fapt nu doar a "soacrei" ci a lui Dumnezeu.

Asa se face ca azi Crestinatatea este preponderent duminicala ( asa cum iudaismul a ramas "sambatar" iar islamicii au "preluat" vinerea pentru inchinare) iar sabatarianismul o minoritate. Totusi "ciudatenia" sabatariana, cand este insa luata la bani marunti si lasata sa-si prezinte cazul are puterea de convingere a adevarului ...incomod. A se vedea convertirea lui Charlie Kirk la sabatarianism - pentru a da doar un caz recent si celebru. 

4. adevarul creatiei in sapte zile a cate 24 de ore -  nicaieri in Scripturi nu gasesti motive sa crezi ca Dumnezeu nu ar avea puterea sa creeze ex-nihilo, din nimic, instant, dupa bunul Sau plac, dimpotriva! - ca doar de-aia e Dumnezeu. Asa a crezut poporul lui Dumnezeu de dinainte de Intruparea Domnului , evreii, asa au crezut si crestinii, pana cand unii dintre crestini si dintre evrei, sucindu-se, au inceput sa filozofeze , apoi mai tarziu sa cocheteze cu "imposibilitatea" lui Dumnezeu de a ...crea Dumnezeu fiind. Pe masura ce teologia a cautat sa faca pe plac ratiunii si "stiintei" devenite noile staruri si idoli, credinta universala in veridicitatea primelor 3 capitole ale Genezei/Facerii a inceput sa cedeze in favoarea alterarii ei sub pretexte "evanghelistice" ( "nu putem poza in obscurantisti in fata lumii" ) pana cand azi s-a ajuns ca acei care mai cred in adevarul creatiei in sapte zile a cate 24 de ore sa fie considerati "fundamentalisti" ( adica niste inculti bigoti). 

Astazi aparatorii adevarului creatiei in sapte zile a cate 24 de ore sunt o minoritate ( exact ca si sabatarienii, "septuagint-istii"...) cel mai adesea marginalizata si ridiculiazata ca "fundamentalisti". 

  Am dat mai sus patru exemple de adevăruri incomode si  literalism selectiv : 

1. LXX ca VT al creștinilor, 
2. prezența reală eucharistica , 
3. Sabatul zilei a șaptea ca zi de închinare, 
4. creația în 7 zile a 24 ore

A se observa cum variaza preferintele selective pentru literalism unde si cand le convine unora : 

• cei are resping evidentele incontestabile ca LXX a fost "Biblia" din care au citat Domnul Insusi si apostolii Sai , si pe care Biserica primelor 3 veacuri a citit-o si pe baza careia a conturat teologia crestina...
• cei care resping prezenta reala , refuza sa accepte literal Ioan 6 si cuvintele Domnului - "aceasta este trupul Meu" si le "spiritualizeaza"
• cei care resping creatia in sapte zile a 24 de ore , refuza sa accepte primele 3 capitole ale Facerii/Genezei literal si "spiritualizeaza" - " la Domnul o zi e ca o mie de ani" etc
• cei care resping sabatul ca ziua inchinarii binecuvantata si sfintita de Dumnezeu Insusi , refuza sa accepte cuvintele clare ale Scripturii si cauta sa le "spiritualizeze"

Si se mai poate observa cum diversele confesiuni au pastrat bucati de Adevar, fara insa a pastra Adevarul intreg :

• ortodoxia rasariteana - spre cinstea lor, au pastrat LXX ca VT si credinta in prezenta reala, dar au abandonat sabatul
• luteranii confesionali - spre cinstea lor, au pastrat credinta in prezenta reala si in creatia in sapte zile a 24 de ore -  dar nu au revenit la LXX , si nici la sabat
• adventistii (de ziua a saptea) - partial si declarativ au pastrat credinta  in creatia in sapte zile a 24 de ore , au revenit la sabat (desi l-au impopotonat si distorsionat) , dar nu au revenit nici la LXX si nici nu au pastrat credinta in prezenta reala 

"Adevarul și numai adevărul" refuză înregimentarea confesională, alinierea cu "ortodoxia" mic-tribala, acapararea și monopolizarea de către cei care nu îl caută sincer dispuși să îl urmeze mai presus de orice disconfort, ci doar se folosesc de el în diverse interese. (Fil 2:21 ; Luca 18:28)

Așadar adevărul este iubit și aclamat dacă și numai în măsura în care coincide sau se “pliază” pe geografia sensibilităților "tribului meu". Când adevarul îndrăznește să "evadeze" sau să se plaseze în afară “țarcului nostru”, adevărul devine ingrat și mai bine ar face să intre in unghiul mort și sa șeada blând mult și bine : e acolo undeva, dar preferi să nu îl vezi sau recunoști , darămite să-l mărturisești și îmbrățișezi.

Sunt angajații diverselor structuri religioase interesați de adevăr și doar de adevăr ? Adevărul este incomod când rămâne nealterat, ne-"modelat/ajustat/ciuntit” așa încât să intre în diferite paturi procustiene confesionale . "Adevărul și numai adevărul" deranjează și este incompatibil cu interesele de grup, ideologice și financiare. Dacă adevărul este dincolo de tranșeele confesiunii în care sunt înregimentat , nu îmi mai este amic și aliat, dimpotrivă. Deci prin însăși natura lucrurilor , “adevărul și numai adevărul” nu poate face casă bună cu diversele pretenții de monopol pe adevăr fără de care însăși rațiunea si existența diverselor partide religioase devine superfluă.

Ca sa nu mai vorbesc de disconfortul adevărului gol-golut, pur si dur : 

• dacă LXX… cum rămâne cu apocrifele? 
• dacă euharistia - cine o dă "legal" și cum se explică… ? 
• dacă creație 7x24 cum rămâne cu "știința" care…? 
• dacă sabatul, cum rămâne cu …?

Pentru a se scuti de bătăi de cap marea majoritate preferă confortul “adevărului” selectiv care nu creează dileme și dificultăți.

Dar provocare e alta : 

"Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi." Ioan 8:32