Moaste , traduceri si nuanțele lor

Pentru ca zilele astea zeci de mii de oameni stau la cozi cu orele pentru un contact cu moastele de cateva zeci de secunde , si pentru ca de curand am observat o traducere ce poate fi corelata cu moastele... Dar ce legatura ar putea fi intre moaste, traduceri si nuante de traduceri?

In primul rand despre moaste. 14 Octombrie este ziua Sfintei Paraschieva - ocazie cu care romanii bisericosi sacrifica multe ore pentru a sta la cozi kilometrice doar doar vor intra in contact cu moastele sfintei cu pricina. Moastele sunt , conform DEX

MOÁȘTE f. pl. 1) (în religia creștină) Rămășiță (oseminte, resturi de îmbrăcăminte sau alte obiecte) aparținând unei persoane considerate ca sfântă; relicvă. 2) fig. poet. Obiect (rămas de la o persoană iubită sau de la un om de vază) păstrat ca o amintire scumpă; relicvă; vestigiu. /<sl. mošti

Si dupa cum se vede, cuvantul e de origine slavona ca multe altele din sfera bisericeasca. Echivalentul latin "relicve" inseamna resturi, ramasite - ce a ramas material din sfinti. Cultul moastelor este "ombilical" legal de cultul sfintilor si implicit de cinstirea lor.  Fara un cult al sfintilor nu ar exista nici unul al moastelor . Cum protestantismul s-a ridicat impotriva altor mijlocitori cu exceptia lui Cristos Fiul lui Dumnezeu, evident ca moastele/relicvele au ramas caracteristice crestinismului traditional oriental/ortodox si occidental-catolic .

Un dictionar ne lamureste ca : 

Credința în relicve s-a răspândit mult între creștini până în secolul al IV-lea, primind aprobarea unor părinți iluștri ai Bisericii cum au fost Ambrozie, Augustin și Chrisostom. Inițial acest crez s-a concentrat asupra mormintelor martirilor, care au devenit locurile preferate pentru construirea de biserici. Mai târziu a dus la transportarea obiectelor din morminte, inclusiv oasele și lințoliile (brandea), pentru fi păstrate în raclă în altă parte. Al șaptelea conciliu ecumenic a decretat că nicio biserică nouă nu poate fi consacrată fără să aibă relicve în altar. Relicve au fost puse, de asemenea, în racle portabile pentru a fi folosite în procesiuni, minuni de vindecare și pentru protecție.

Cultul relicvelor s-a dezvoltat enorm de mult în Evul Mediu, ducând la o mulțime de pelerinaje și în mod inevitabil la superstiții și abuzuri comerciale. Lucrul acesta a fost adevărat în special în Apusul catolic, în contrast cu Răsăritul ortodox, unde venerarea icoanelor a primit mai multă importanță decât relicvele. Toma d’Aquino a rezumat justificarea catolică, afirmând că după cum sfinții au fost temple ale Duhului Sfânt pe pământ, rămășițele lor continuă să fie instrumente ale Duhului și după mutarea lor în glorie. Astfel, trupul sfântului merită o onoare specială, iar relicvele sunt mai venerabile decât icoanele. Totuși, o asemenea onoare trebuie să fie numai venerație și nicidecum adorarea de care numai Dumnezeu este vrednic; de asemenea, puterea relicvelor este doar puterea lui Dumnezeu acordată sfântului.

Precursorii protestantismului, Hus și Wycliffe, s-au ridicat împotriva cultului relicvelor ca fiind idolatrie, iar reformatorii au repetat afirmațiile lor. Calvin, observând că păstrarea relicvelor duce în mod inevitabil la închinarea la ele, a insistat asupra eliminării „acestui obicei păgân”. Conciliul de la Trent a confirmat venerarea relicvelor așa cum a fost stabilită de tradiție. Legea canonică catolică reglementează în prezent relicvele prin Adunarea riturilor, cerând ca relicvele să fie autentificate prin certificare episcopală și a interzis vânzarea lor.

Exista o argumentare biblica pentru cultul moastelor/relicvelor ? Exista texte ale Scripturii invocate de practicantii venerarii ramasitelor sfintilor. Printre cele mai "evidente" sunt pomenite : 

Și Elisei a murit și l-au înmormântat. Și la începutul anului au năvălit în țară cete de Moabiți.

Și a fost așa: pe când înmormântau pe un om, iată au văzut o ceată și au aruncat pe om în mormântul lui Elisei și omul s-a pogorât și s-a atins de oasele lui Elisei și a înviat și a stat pe picioarele sale.

2 Împărați/Regi 13:20-21 (VDCL)

Și Dumnezeu făcea puteri nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, încât pe bolnavi erau aduse de la trupul lui și ștergare sau mahrame și bolile se depărtau de la ei și duhurile rele ieșeau afară.

 Faptele apostolilor 19:11,12 (VDCL)

Ar mai putea fi amintit si pasajul ( mai putin clar totusi ) despre umbra lui Petru asiduu cautata de unii.( Fapte 5:15) 

Si totusi despre alte "moaste" de alti "sfinti" am gasit "problema" de traducere.

Trupul meu nu era ascuns de Tine 

când am fost făcut într-un loc tainic,

țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

Asa traduce Cornilescu in 1924 versetul 15 al indragitului Psalm 139/138 - un psalm despre atotcunoasterea divina raportata la fiinta umana.

Frumusetea texului este zdrobitoare  - si merita citat in extenso . Totusi pentru context pun aici  versetul de mai sus doar intre cele premergatoare si urmatorul ( 13-16 ) in alte doua traduceri :

Pentru că tu ai format rărunchii mei, m-ai țesut în sânul mamei mele.

Te laud pentru că m-ai făcut [o făptură] atât de minunată! Lucrările tale sunt admirabile! Și sufletul meu cunoaște bine aceasta!

Oasele mele nu erau ascunse pentru tine când am fost plămădit în taină, țesut în chip minunat în adâncimile pământului.

Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naște și în cartea ta îmi erau scrise toate; zilele erau fixate pe când nu era niciuna dintre ele. 

Versiunea Romano-Catolica 2020

Căci tu mi-ai întocmit rărunchii, m-ai acoperit în pântecele mamei mele.

Te voi lăuda, căci sunt făcut în chip înfricoșat și minunat. Minunate sunt lucrările tale și sufletul meu o știe foarte bine.

Oasele mele nu ți-au fost ascunse, când am fost făcut în ascuns și împletit cu măiestrie în cele mai de jos ale pământului.

Ochii tăi au văzut ființa mea neîntocmită și în cartea ta au fost scrise toate mădularele mele, care din zi în zi luau formă (chip), când nu era încă niciunul din ele.

 Versiunea Dumitru Cornilescu Literala 1931

Cine a citit atent a observat diferentele , unele datorate distantei in timp vizibile in limbaj, altele manuscriselor care au prevalat in redactarea formei finale. Doar la o nuanta de traducere vreau sa ma refer in continuare. Cei cu spirit de observatie vor fi bagat de seama ca versetul 15 in Cornilescu "clasic" / 1924 are "trupul meu nu era ascuns de Tine" pe cand atat Cornilescu literala din 1931 cat si Versiunea Catolica au "oasele mele nu ti-au fost ascunse".

De ce a tradus Cornliescu "trupul meu" in 1924 iar sapte ani mai tarziu , in 1931, traduce "oasele mele"? Pentru ca traducerea clasica/1924 pare sa fi urmarit sa fie literara - frumoasa, sa sune bine - pe cand in traducerea ulterioara scopul sau a fost literalismul - o traducere cuvant pentru cuvant, cu riscul unor exprimari care putea suna nu foarte .. romaneste. Si exact asa spune textul-sursa literal : "oasele mele" !

In cazul de fata, zic eu, se vede de ce sunt de preferat traducerile cat mai exacte, literale, celor mai putin sau deloc exacte de dragul...inteligibilitatii, sau cel putin asa se motiveaza eliminarea literalitatii. Un idiom ebraic/aramaic sau  o sintagma greseasca, pot fi traduse exact in textul traducerii, chiar daca suna mai "ciudat" - dar pot fi explicate in subsolul paginii intr-o nota la text. Poate ca volumul Bibliei va fi  mai mare, dar exactitatea traducerii nu va fi sacrificata pentru "lizibilitatea" lui .

Dar de ce ar fi de preferat "oasele" in loc de "trupul" ? Nu doar pentru ca exact asa spune textul sursa , "oasele mele", ci si pentru ca oasele reprezinta in Scriptura si in realitatea vietii structura "ultima", scheletul pe care este articulat omul, scheletul care este "imbracat" precum cele din viziunea lui Ezechiel 37. Oasele sunt ramasitele umane cele mai rezistente in timp. Dupa secole sau milenii ce a mai ramas dintr-un om sunt oasele. Asa se face ca gasim in Scripturi texte precum cele referitaore la ramasitele lui Iosif - care urmau sa fie "recuperate" si mutate din Egipt cand ziua izbavirii va fi venit pentru evrei. 

Facerea/Geneza 50:25 (VDCL 1931)

Și Iosif a pus pe copiii lui Israel să jure zicând: Dumnezeu vă va cerceta negreșit și să ridicați oasele mele de aici.

Iesirea/Exodul 13:19 (VDCL 1931)

Și Moise a luat cu sine oasele lui Iosif, căci pusese pe copiii lui Israel să jure cu jurământ zicând: Dumnezeu vă va cerceta negreșit și să-mi duceți oasele cu voi de aici.

Iisus Navi/ Iosua 24:32 (VDCL 1931)

Și au înmormântat la Sihem oasele lui Iosif, pe care copiii lui Israel le-au adus din Egipt, în partea țarinei, pe care o cumpărase Iacov de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesite; și ea a ajuns moștenirea copiilor lui Iosif.

Si Adam graieste despre Eva pomenind tot oasele, inaintea carnii , ca doar fara coasta - os - ramasese ,nu fara vreun muschi :) :

Facerea/Geneza 2:23 (VDCL 1931)

Și omul a zis: Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie pentru că a fost luată din bărbat.

Ca oasele sunt ramasitele materiale cele mai rezistente si "proeminente" ale omului se vede si in faptul ca profanarea/arderea oaselor ramanea ultima metoda de pedepsire a vinovatilor ( a se vedea aici si deshumarile unor protestatari fata de Papi , carora le-au fost arse postum oasele ... ) : 

2 Regi/Împărați 23:16-18 (VDCL 1931)

Și Iosia s-a întors și a văzut mormintele care erau acolo pe munte și a trimis și a luat oasele din morminte și le-a ars pe altar și l-a spurcat, după cuvântul Domnului, pe care-l strigase omul lui Dumnezeu, care a strigat cuvintele acestea.

Și a zis: Ce piatră de mormânt este ceea ce văd? Și bărbații cetății i-au spus: Mormântul omului lui Dumnezeu care venea din Iuda și a strigat aceste lucruri pe care le-ai făcut cu altarul din Betel.

Și a zis: Lăsați-l; să nu-i miște nimeni oasele. Și au lăsat în pace oasele lui ca și oasele prorocului care ieșise din Samaria.

Inca multe texte mai pot fi aduse aici, dar le las placerea celor ce vor sapa mai mult intr-o concordanta biblica completa.

 

Asa cum "Oasele mele nu erau ascunse pentru Tine" - cand eram plamadit/crosetat in taina/ascuns in pantecele mamei mele , oasele mele in formare nu-Ti vor fi ascunse Tie, Doamne, si cand din mine nu vor mai ramane decat oasele . Oasele mele nu-I vor fi ascunse Domnului nici atunci . Aici este o mangaiere pentru tot omul lui Dumnezeu aflat in fata mortii. Chiar si cand nu voi mai fi , oasele mele si ale tale aflate undeva in tarana pamantuloui , nu-i vor fi ascunse Domnului, asa cum ele nu-I erau ascunse nici cand era plamadite in pantecele maicii . 

Evrei 11:22 (VDCL 1931)

Prin credință Iosif, când i s-a apropiat sfârșitul, a pomenit despre ieșirea copiilor lui Israel și a dat poruncă în privința oaselor sale.

Si tot prin credinta, ne putem mangaia cu gandul ca daca L-am iubit pe Dumnezeu , cand nu vor mai ramene din noi decat oasele , caci trupul se va fi dus in tarana din care este, ele, oasele, nu vor ramane ascunse Facatorului nostru Iubitor de oameni, pana in ziua invierii mortilor . 

Si cum toti credinciosii sunt numiti "sfinti" de catre Scripturi, iaca si "moastele" noastre de sfinti-pacatosi ce ne aflam nu vor fi date uitarii de Cel pentru care conteaza cel mai mult,