Adevarul de dincolo de "cioburile" confesionale

Gratie unei postari de pe Facebook mi-a ajuns sub ochi un citat din Clement Alexandrinul (Stromata 1:13 ) care imi confirma o mai veche intuitie . Dar mai intai iata citatul , in engleza , apoi si  in romana via Parinti si Scriitori Bisericesti vol IV , p. 43 :

All Sects of Philosophy Contain a Germ of Truth.

Since, therefore, truth is one (for falsehood has ten thousand by-paths); … so the sects both of barbarian and Hellenic philosophy have done with truth, and each vaunts as the whole truth the portion which has fallen to its lot. But all, in my opinion, are illuminated by the dawn of Light. Let all, therefore, both Greeks and barbarians, who have aspired after the truth, — both those who possess not a little, and those who have any portion, — produce whatever they have of the word of truth. … But truth, much more powerful than limitless duration, can collect its proper germs, though they have fallen on foreign soil. … Also, in the whole universe, all the parts, though differing one from another, preserve their relation to the whole. So, then, the barbarian and Hellenic philosophy has torn off a fragment of eternal truth not from the mythology of Dionysus, but from the theology of the ever-living Word. And He who brings again together the separate fragments, and makes them one, will without peril, be assured, contemplate the perfect Word, the truth. … He who is conversant with all kinds of wisdom, will be pre-eminently a gnostic. Now it is written, “Abundance of the knowledge of wisdom will give life to him who is of it" … “All things are in the sight of those who understand”— all things, both Hellenic and barbarian; but the one or the other is not all.

In romana : 

Adevărul este unul singur; minciuna are mii de abateri.(...) tot așa și școlile filozofice, atît cele barbare cit și cele elene, au fiecare cîte o parte de adevăr, dar se laudă că fiecare posedă adevărul în întregime. Socot, însă, că, odată cu răsăritul luminii , toate se luminează. Așadar toți filozofii, și eleni și barbari, toți cîți au dorit să afle adevărul, au arătat unii nu puțin,alții o parte, dacă au avut ceva din învățătura despre adevăr. (...) cu mult mai mult, însă, și mai puternic decfit eternitatea, adevărul adună semințele proprii, chiar dacă au căzut pe pămînt străin. 

Tot așa și filozofia barbară sau elenă a tăiat în bucăți veșnicul adevăr, nu adevărul mitului lui Dionisos, ci adevărul teologiei de totdeauna, al Cuvântului celui real. Iar omul care unește iarăși bucățile tăiate și aduce la unitate desăvîrșită Cuvîntul, acela, o știu bine, va contempla, fără primejdie de a rătăci, adevărul. Omul care este destoinic în orice fel de înțelepciune, acela este propriu vorbind gnostic. La fel este scris : Prisosinta cunoasterii intelepciunii da viata celui care o are". "Toate sunt netede celor destepti" - prin toate vrea sa spuna : si flozofia elena si cea barbara, ca numai una din ele nu inseamna toate.

Intre cele doua blocuri de text in romana de mai sus , se mai gaseste si acesta, necitat de sursa in engleza, dar ilustrativ si explicativ: 

Vom găsi că foarte multe din ideile școlilor filozofice, chiar dacă par a nu se asemăna unele cu altele, dau totuși în general mărturie de adevăr și formează o unitate, fie ca membre, fie ca părți, fie ca speță, fie ca gen ; negreșit nu acele școli filozofice care spun prostii, care curmă înlănțuirea naturală a gîndirii și scot afară rațiunea, ca apartamentele femeilor pe bărbat. La un instrument muzical coarda care cîntă subțire este contrară celei care cîntă gros, dar amiîndouă fac armonia ; la numere, numărul cu soț este deosebit de cel fără soț, dar amiîndouă aparțin aritmeticii, așa precum, în geometrie cercul, triunghiul, tetragonul și toate celelalte forme geometrice se deosebesc unele de altele. Dar și în întreg universul, toate părțile universului, chiar dacă se deosebesc unele de altele, păstrează totuși înrudirea cu întregul. .

Clement Alexandrinul , un egiptean care a trait in al doilea secol crestin si al carui cel mai celebru ucenic a fost Origen, observa "sincretist" ca nu exista monopol pe Adevar si diversitatea scolilor de gandire ale oamenilor au "spart" Adevarul, fiecare ramanand cu cate-un "ciob" din el, pe care il reclama ca "adevaratul" adevar, prin prisma caruia evalueaza si judeca toate, mica lor "lentila" devenind mai degraba un punct de orbire in loc de o ferestra de vedere.

Desi cu o teologie perfectibila si pe alocuri deficitara, totusi Clement intuieste corect ca ferice/fericit va fi cel ce va reuni cioburile de Adevar, acum dispersate si "confiscate" de diversele secte/scoli de gandire.

Uimitor insa devine "peisajul" cand realizezi ca ceea ce au facut diversele scoli de filozofie antice cu Adevarul asa cum bine remarca  Clement( un ante-niceean ! ) , au facut in cursul istoriei diversele factiuni si confesiuni dezbinate si mereu desprinse din Biserica Una de la inceputuri. Cand te uiti atent la spectrul confesional crestin nu poti sa nu observi ca Adevarul - teoretic si "sistematizabil" ,  sa-l consideram cristalizat si sintetizat in Crezul Niceo-Constantinopolitan - a fost spart in bucati care sunt confiscate confesional si aclamate ca criteriu absolut al Adevarului, el , doar un ciob de Adevar.

1. Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.
2. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii: Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
3. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.
4. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat.
5. Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
6. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.
7. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii si morții, a Căruia împărăție nu va avea sfârșit.
8. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit, Care a grăit prin prooroci.
9. Și întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
10.Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor.
11.Aștept învierea morților.
12.Și viața veacului, ce va să fie. Amin.

Am redat mai sus versiunea oficiala ortodoxa romaneasca . Pana si cuvintele textului crezului sufera de aceeasi boala a partinirii - exemplu elocvent fiind  articolul 9 - catolicii rostesc "una , sfanta catolica si apostolica", ortodocsii "soborniceasca" - catolicii reclama universalitatea ( si cumva printre randuri superioritatea numerica) pe cand ortodocsii accentueaza stilul sobornicesc/sinodal/colectiv al conducerii - o critica relativ stravezie la  pretentiile tronului papalitatii.

• desi toti marturisesc botezul ( articolul 10 ), baptistii si-au luat numele de la marturisirea botezului exclusiv adult si prin scufundare iar daca esti botezat altcumva , ai avut parte de un botez "nebiblic"...
• desi toti marturisesc credinta in Duhul/Spiritul Sfant (articolul 8) - penticostalii si charismaticii pun un accent disproportionat pe darurile Duhului - mai ales vorbirea in limbi - si fac din exagerarea lor criteriu de autenticitate a experientei crestine.
• desi toti marturisesc parusia, revenirea Domnului inviat, (articolul 7) - adventistii si schismaticii lor de diverse "intensitati" - si-au luat chiar numele de la credinta in revenirea Domnului , dupa ce i-au stabilit aiurea si timpul in ciuda vorbei/avertizarii explicite a Domnului de a nu calca pe teren minat 
• desi toti se raporteaza la Scriptura ca la Cuvantul lui Dumnezeu prin care "Duhul/Spiritul Sfant a grait prin prooroci"( articolul 8 ), crestinii dupa Scriptura/Evanghelie si-au pus chiar asa numele , ca si cand ceilalti ar fi crestini dupa ...ce ? Dupa Traditie, dupa oameni... (doar) ei sunt dupa Scriptura/Evanghelie ...

Si tot cam asa e cu toate factiunile crestine , care au accentuat un aspect/concept al Adevarului , prin prisma caruia au ajuns sa evalueze (cel mai adesea distorsionat ) tot restul credintei :

• luteranii si-a luat numele de la un calugar german care a accentuat "doar credinta-doar Scriptura-doar harul" in detrimentul faptelor credintei si traditiei legitime a Bisericii,
• calvinistii/reformatii - urmasii unui francez rigid care a facut din suveranitatea lui Dumnezeu ( articolul 1) un pretext pentru aberatia predestinatiei in vadit si scandalos conflict cu marturia Scripturii despre dorinta lui Dumnezeu de a salva pe cat mai multi , daca s-ar putea pe toti , creaturile Lui
• anglicanii - niste "semi-reformati" fix cat sa fie pe placul unui rege suparat pe papa de la Roma
• metodistii - niste anglicani nesatisfacuti de semi-reforma conationalilor , tanjitori dupa sfintire prin perfectiunea iubirii

Si lista poate continua , cu exemple ale acelorasi simptome vizibile pretutindeni - fiecare a "confiscat" un  "ciob" din adevarul candva unic si intreg, un "ciob" pe care-l face criteriu definitoriu al autenticitatii credintei. 

Ferice deci de 

omul care unește iarăși bucățile tăiate și aduce la unitate desăvîrșită Cuvîntul, acela, o știu bine, va contempla, fără primejdie de a rătăci, adevărul.