Rețeta de “succes” a unui down-grade adventist

 

Ce vreau să spun prin “down-grade” ? Am împrumutat termenul din cartea a cărei copertă se vede mai sus, o carte tradusa prin 1997 în limba română, dar la fel de bună și actuală și astăzi. În carte autorul vorbește despre down-grade referindu-se la decăderea baptismului britanic din epoca lui Spurgeon, vestitul predicator londonez. “The Down Grade “ s-au numit două articole publicate în martie 1887 de către Spurgeon în revista sa lunară “The Sword and the Towel”  referitoare la decăderea baptismului gonind “pe panta în jos”.

Acum ca am lămurit termenul, să lămuresc și motivația acestei postări. Simpla - este un studiu de caz elocvent, un caz-școală ilustrativ despre ce însemna decăderea și mecanismele ei. Bineînțeles ca vorbesc despre efectele ei vizibile, perceptibile, măsurabile dacă vreți.

Despre ce este vorba ? Ca să parafrazez subtitlul cărții mai sus amintite, este vorba despre adventiștii bucureșteni ai anilor 2024 în epoca - și moda - urechilor gâdilate . ( vezi  2 Timotei 4:3 )

Deci care este rețeta de “succes” a unei decăderi liberale sadea?

1. Un pastor guraliv-politicianist , “pupilul” unui politician-5neveste, ratat pentru cariera de parlamentar , beneficiarul unei sinecure plocon numita Institutul Limbii Române  , plantează  o “misiune” într-o clădire ultra-centrala, cool,  undeva în zona 0 din buricul capitalei - între Universitate și Bancă Națională . Cum are acces acest individ la o locație atât de pretențioasă probabil ne pot explica doar relațiile politice sus-puse…

2. Totul se petrece în jurul unui “cor” , mai corect descris de cuvântul “band” din engleză, trupa, de soliști și soliste - cu cercei, “ podoabe sfinte” , unele in pantaloni , probabil “sfinti” și ei,  ce fac și parada modei -  sub bagheta unui mentor-“lăutar” în cautare veșnica a succesului, și a unui compozitor cu vechi istoric de asocieri “iluminate”. Corul , aka banda/trupa cu pricina, se produce inclusiv în concerte internaționale , sub oblăduirea unor politicieni sus-puși , și sunt transmise live de televiziunea unui turnător-infractor foarte dovedit , acum lăsată pe mâna unui răspopit foarte aservit . Decibelii sunt din belșug - doar când ești în sala îi simți până în rărunchi - și pot face ușor concurență cluburilor din zona, stilul muzicii este unul lasciv-decadent, la ani lumina de ceea ce s-ar numi muzică sacră , imnurile creștine. Pentru un club de noapte , muzica lor cu cuvintele schimbate adecvat ar merge de minune, în acord perfect cu fumul de trabuc, luminile pale, toaletele goale și paharele pline. Ma mir însă ca ropotele de aplauze din “misiune”  de la “slujba” , menite să răsplătească “închinarea” trupei , nu sunt însoțite și de fluieraturile tipice stadionului unde concertele gospel, rock, jazz, etc sunt apreciate adecvat… Ce ar avea a face muzica trupei ăsteia cu muzica lui Bach cantata la Popa Tatu , doar mitropolitul “asteptator” al Munteniei ne-ar putea explica, ca totul se întâmplă sub oblăduirea sa si in teritoriul său canonic. Oare chiar ar putea explica însă ?

3. Chemi la “lansare” dintre mai marii statului, ai “mitropoliei” de Muntenia, omniprezenți oficiali de la alte culte , ca să vază “boborul” ce binecuvântare de la mai mari are nouă “misiune” , aka club,  ca implantul liberal ar fi de fapt în regulă, aprobat, kosher. Înalt prea smintitul “mitropolit” “așteptator” al Munteniei vine și îi și împărtășește și le blagoslovește “misiunea” , iar guralivul de la butoane se laudă cu aprobarea lui specială și explicită, întărită și de alți aghiotanți ai “mitropolitului” .

4. Ceea ce este cu adevărat strigător la Cer, dar tipic pentru succesul liberal , este numele cu care au botezat implantul liberal : i-au zis , blasfemiator , “ Muntele Tabor “ - o referință directă și străvezie la schimbarea la față a Domnului. Ce să vezi, adventismul bucureștean se schimbă la față la “Tabor”,  din “legalist” devine modern, actual , cool. Sau cum zice guralivul, “misiunea” lor este  “un loc al schimbării , un loc în care vedem ceea ce nu se vede jos în vale “. Ei sunt vizionari, văd dincolo , mai mult , mai clar și mai bine decât “ăia din vale”… Sau cum își fac reclamă - cum ca ar oferi “ o abordare actualizată a Bibliei”. Carevasăzică ăilalți sunt retrograzi, livrează abordări depășite, expirate ale Bibliei. La fel de vomitiv este amestecul de imnuri clasice cu muzică de club ; dar cum altfel s-ar putea ameți conștiințele, sau cât a mai rămas din ele? Cat despre “ predici” ele sunt orice altceva numai predici nu: discursuri motivaționale , psihoterapie de calitate discutabilă , etc.

5. Tot trist este , dar tipic succesului liberal, ca printre cei care aprobă cu prezența lor în audiență sunt și unii de la care aparent ai avea așteptări mai bune. Când însă ești “influencer” sau antreprenor, mușterii cu ceva bănet îi cauți unde sunt, nu-i așa ? De ce însă o soție de pastor n-ar frecventa clubul cu pricina să se “închine” pe muzică cu mulți decibeli și aproape dansată , dacă însuși mitropolitul ei l-a blagoslovit ?

PS : să nu se creadă ca este singurul exemplu de down grade actual printre asteptatori; nici pe de parte , este doar poate cel mai strident, dar destule altele momentan mai soft , i-ar putea face curând concurență