Pogoraminte, dezlegari si har?

Scriam acum vreo 13 ani despre Strasnicul Dumnezeu vechi testamentar al…pogoramintelor . 

Revin cu inca doua exemple din Vechiul Testament - spre oftica cripto-marcionistilor contemporani - despre cat de strasnic de milos e Dumnezeu - "iubitorul de oameni" , cum frumos este laudat in ortodoxie. 

Prima: 2 Imparati/Regi 5 ( sau  4 Regi in traducerile din traditia septuaginta)

Capitolul istoriseste una din pataniile din saga lui Elisei, profetul Domnului, ucenicul lui Ilie . Seful statului major al armatei Aramului/Siriei este unul dintre cei mai importanti oameni de stat ai tarii lui dar este... lepros. Printr-o sclava evreica afla ca ar fi leac pentru marea lui napasta in tara invinsa de ei, tara lui Israel. Ca tot omul disperat la boala grea e dispus sa apeleze fie si la unul dintre invinsii tarii lui daca asa isi putea recapata sanatatea. Cerand invoire si sprijin de la stapanul sau , i se aranjeaza o delegatie iar el isi pregateste plata pentru "vraciul" ce avea sa-i redea bunastarea. Intr-un final Naaman , generalul lepros, ajunge la Elisei cu mare alai dar acesta nici macar nu se sinchiseste sa-l intampine, pe el, marele general al statului ce invinsese tara "vraciului". Ii trimite doar vorba sa se "boteze" de sapte ori in Iordan si se va vindeca. Generalul e suparat foc - dupa atata drum, atatea demersuri, atata pregatire cu daruri pentru "vraciul" invinsilor - este expediat precum cel mai ordinar pacient , printr-un mesaj zvarlit printr-un intermediar. Nu tu audienta, nu tu control medical , nici prescriptii de doftorii complicate. Nimic ! Totusi la insistentele slujitorilor lui, face ce i se ceruse. Si drept urmare i se intampla ce i se prevestise. Bucuros dar smerit, vrea sa-si rasplateasca binefacatorul dar acesta il jigneste iar neacceptand nici o plata pentru serviciile aduse. Acum insa nu se mai supara ci , umil cere doarcateva roabe de pamant evreiesc si ... o dezlegare : 

– Dacă nu vrei, a zis Naaman, dă voie, te rog, robului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de-acum înainte robul tău nu va mai aduce arderi-de-tot sau jertfe altor dumnezei, ci numai Domnului.

5:18 Iată totuși ce- L rog pe Domnul să-i ierte robului tău: când stăpânul meu intră în templul lui Rimon să se închine acolo, sprijinindu-se de brațul meu, mă închin și eu în templul lui Rimon. Să-l ierte deci Domnul pe robul tău când mă voi închina în templul lui Rimon.

5:19 Elisei i-a răspuns:
– Du-te în pace.

Fascinant acest pagan vindecat nu doar de lepra dar si de mandrie si idolatrism ! Devenit un credincios autentic al Dumnezeului lui Israel - v. 15 - "Iată, acum știu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel." - constient ca Unicul Dumnezeu nu poate suferi prostia adorarii unor idoli falsi, totusi cere pamant din Israle cat pot duce doi catari pentru ca pe tarana din Israel sa se inchine "numai Domnului". Si mai cere iertare anticipata pentru o gestica politica pe care o gaseste imposibil de evitat.

Pana aici nimic uimitor pentru acest pagan proaspat convertit la monoteismul iudeu. Ceea ce e cu adevarat "scandalos" este raspunsul omului lui Dumnezeu, profetul care-l vindecase de lepra. Elisei i-a raspuns : "du-te in pace". Pare socant acest hatar ce i se face sirianului. La fel ca simpla cerinta a inseptitului "botez" in Iordan, tot un simplu si scurt "mergi in pace" ! 

A doua : 2 Cronici/Paralipomene 30 ( in traducerile din traditia septuaginta)

Aici gasim cronica reformei religioase din timpul lui Ezechia. Regele impreuna cu capeteniile poporului convoaca poporul sa sarbatoareasca Pastele 

"în luna a doua, pentru că nu au putut să-l sărbătorească la vremea sa, deoarece nu se sfințiseră destui preoți, iar poporul nu se adunase la Ierusalim." ( vv 2,3).  

Regele trimite mesageri care sa convoace adunarea nationala dar multi rad de initiativa regala . Totusi unii se smeresc si dau curs chemarii. Intr-un final celebrarea are loc dar intr-un mod aparte, cumva improvizat : 

Fiindcă erau mulți în adunare care nu se sfințiseră, leviții au înjunghiat ei înșiși mieii de Paște pentru toți aceia care nu erau curați și nu puteau să îi închine ei Domnului. ( v 17)

De ce se intampla asta ?

Căci majoritatea poporului, mulți din Efraim, din Manase, din Isahar și din Zabulon, nu se curățise și nu mâncase jertfa de Paște după cum era scris.

Exista aici o situatie exceptionala, atipica. Pastele se sarbatoreste intarziat din motive ...procedurale : nu erau destui preoti sfintiti si poporul nu se adunase. Levitii isi asuma exceptional atributii extra-ordinare. Cutumele sunt incalcate, prescriptiile clare sunt ...ocolite? 

Regele, ca initiator si convocator al adunarii stie ca lucrurile nu sunt cum ar trebui sa fie, desi motivatiile sunt bune.  

Însă Ezechia s-a rugat pentru ei, zicând: „ Domnul, Care este bun, să-i ierte pe toți aceia care s-au hotărât în inimile lor să-L caute pe Dumnezeu, pe Domnul, Dumnezeul părinților lor, chiar și fără sfânta curățire!” ( vv 18-19)

Cu alte cuvinte , regele Ii cere clementa, har, iertare Domnului in numele bunei intentii a poporului in ciuda nerespectarii prescriptiilor riguroase si clare ale legii. Si , minune :

Domnul l-a ascultat pe Ezechia și a vindecat poporul. ( v 20 )

Despre care Dumnezeu vorbim aici? Nu suntem in Vechiul Testament unde - dupa ereticul Marcion -  ar fi vorba de razbunatorul si crudul Dumnezeu al Vechiului Testament ? Nu este Acest Dumnezeu Acelasi  Prea Sfant Dumnezeu care daduse reglementari foarte stricte si severe cu privire la diversele nelegiuri si pedepsirea lor exemplara? Nu o patise Uza cu chivotul desi probabil intentia-i fusese nevinovata? Si totusi... Dumnezeu este milos : "mila voiesc , nu jertfa" . Domnul l-a ascultat pe Ezechia spre mantuirea , salvarea si bucuria poporului miluit.

Întreaga adunare s-a sfătuit să mai celebreze încă șapte zile. Și au celebrat cu bucurie încă șapte zile, deoarece Ezechia, regele lui Iuda, oferise adunării o mie de tauri și șapte mii de oi, iar căpeteniile oferiseră adunării o mie de tauri și zece mii de oi, și mulți preoți se sfințiseră.

Toată adunarea lui Iuda împreună cu preoții și leviții și toată adunarea celor sosiți din Israel, precum și străinii, cei sosiți din țara lui Israel și cei ce locuiesc în Iuda, s-au bucurat împreună.

 A fost o mare bucurie în Ierusalim, așa cum nu a mai fost în Ierusalim din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel.

Preoții și leviții s-au ridicat și au binecuvântat poporul. Glasul lor s-a făcut auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la Lăcașul Său cel Sfânt, până la ceruri. ( vv 24-27)

Unde este Dumnezeul ponegrit  de Marcion? Dumnezeu este milos, si nu vrea moartea pacatosului. Har si pogoraminte si dezlegari, doar doar or intelege pacatosii ca li se vrea salvarea nu moartea.